Chirurgul regal, cum mai este denumit Paracanthurus Hepatus, își are originile în apele Indo-Pacific tropicale, unde înoată nestingherit, ca un fulger albastru strălucitor care brăzdează adâncurile. Dacă cumva se întâmplă să atragă atenția unui prădător, peștele poate răspunde folosind arma sa secretă. Dar care este aceasta?
Un fel de bisturiu – sau cel puțin așa arată arma… chirurgului subacvatic. Un spin osos este atașat de fiecare parte a aripioarei caudale în zona unde aceasta se unește cu corpul. Dacă este agitat, Paracanthurus hepatus poate deschide acest „bisturiu” miniatural ca pe un briceag. Plecând de la prezența acestor ”arme”, peștele și-a dobândit denumirea de ”chirurg”.
Cu lamele lor și glandele otrăvitoare ascunse în vârfurile aripioarelor, peștele chirurgi paletă nu numai că poate alunga prădătorii, ci sunt și creaturi la care oamenii ar trebui să fie atenți. În ciuda acestor mecanisme de apărare, pește este în continuare o gustare preferată nu numai de către rechini, ci și de anghile sau ton.
Întotdeauna în căutarea planctonului
Oamenii, pe de altă parte, se bucură în special de culorile magnifice ale acestui pește, care îl fac ușor de recunoscut: albastrul-neon și nuanțele de negru de pe laturi și galbenul strălucitor de pe aripioarele sale caudale. Forma plată și corpul oval îl ajută să aibă parte din plin de distracția sa preferată: îi place să înoate și este în permanență în mișcare. Prin urmare, este denumit înotător de anduranță.
Peștii adulți adoră să „facă o plimbare” de-a lungul marginilor recifelor de corali, fiind mereu în căutarea zooplanctonului mic. Ici și colo, ciugulesc și alge sau corali. Nevoia lor de spațiu și dimensiunea la care pot ajunge (până la 31 de centimetri) nu îi clasifică drept ideali pentru acvariu. Prin urmare, doar acvariștii experimentați se pot ocupa de ei.
O transformare plină de culoare
Încă nu a fost posibilă reproducerea cu succes a peștelui chirurg, ceea ce înseamnă că toți peștii din acvariile marine provin din sălbăticie. Peștele chirurg nu își depune ouăle într-un singur loc (cum face peștele arlechin, de exemplu). În schimb, eliberează ouăle și spermatozoizii în apă în timp ce înoată, unde se fertilizează reciproc. Ouăle și larvele de pește care rezultă (aproape transparente) plutesc libere, ca parte a planctonului, timp de aproximativ 40 de zile înainte de a se așeza în cele din urmă pe reciful de corali și a se dezvolta treptat în pești tineri. În această etapă, micile creaturi marine nu numai că se dezvoltă, dar își schimbă și culoarea – până când nu mai sunt transparente, ci ca niște umbre de culoare albastră.