Simpaticul Clown fish / Amphiprion ocellaris, care folosește anemonele – Heteractis magnifica – pe post de adăpost (de unde i se trage și denumirea de ”peștele anemonă”), este foarte apreciat printre iubitorii viețuitoarelor subacvatice. Cu toate acestea, personalitatea sa reală nu este apropiată de cea a îndrăgitului personaj din filmul produs de studiourile Pixar. Dacă peștii clovn se simt atacați de alți pești din aceeași specie, dar care nu fac parte din ”gașca” lor, își vor apăra vehement și chiar agresiv teritoriul, percepându-i pe ceilalți drept inamici. Cercetări de dată recentă, care au fost publicate la începutul lunii februarie în ”The Journal of Experimental Biology”, sugerează că peștii clovn pot recunoaște peștii pe care nu-i doresc în preajmă pe baza numărului de dungi albe de pe corpurile acestora.
În literatura de specialitate există descrieri a 28 de specii de pești anemonă care trăiesc în apele mai calde ale Oceanului Indian și Pacific (în special în zonele Fiji și Tonga). Acești pești au circa 10 – 11 cm lungime și maximum trei dungi albe le brăzdează corpul. Oamenii de știință au observat că peștele clovn permite altor pești anemonă să-i ”viziteze” casa însă, dacă un membru al propriei specii care nu face parte din colonia sa îi invadează teritoriul, cel mai mare pește sau peștele alfa îl va urmări și chiar îl va mușca pe intrus.
Numărarea dungilor
Pentru a determina modul în care peștii aleg pe cine lasă (sau nu) în preajma ”casei”, o echipă de la Institutul de Știință și Tehnologie din Okinawa/Japonia a efectuat două experimente cu pești clovn tineri, puiet care nu a atins maturitatea (Amphiprion ocellaris) crescuți în laborator, care nu mai văzuseră vreo altă specie. Echipa a înregistrat reacțiile peștilor cu privire la intrușii din propria specie și din alte specii de pești anemonă (inclusiv Clarke Fish/Amphiprion Clarkii, Yellow Clown Fish/Amphiprion sandaracinos, Saddleback Clownfish/Peștele clov cu șa/Amphiprion polymnus).
În primul experiment, cercetătorii au plasat în interiorul acvariului cu pești clovn, un recipient transparent în care se regăseau mai multe specii de pești anemonă care aveau un număr diferit de dungi albe și au urmărit cât de des și cât de mult se uitau peștii clovn la ”intruși” și dacă încercuiau recipientul. Au descoperit că erau duri mai ales cu peștii din aceeași specie/ Amphiprion ocellaris (cu trei dungi albe pe corp). De asemenea, s-au ”războit” cu circa 80% dintre peștii aflați în recipient timp de până la trei secunde, și au stat în gardă timp de 11 secunde în fața unui singur pește. Intrușii din alte specii nu au fost la fel de rău priviți. De exemplu, cu Yellow Clown Fish care nu are dungi laterale, ci doar una albă și lungă de-a lungul spatelui, abia dacă s-au confruntat. Potrivit echipei de cercetători, Clarke Fish – care prezintă două dungi albe – și Clown Fish – cel cu trei dungi – au fost cei ”hărțuiți”.
În timpul celui de-al doilea experiment, cercetătorii au arătat peștilor clovn mai multe discuri de plastic cu desene reprezentând pești anemonă cu colorit divers, scopul fiind acela de a măsura nivelul de agresiune față de peștii falși. La fel ca în cazul peștilor reali, modelele din plastic care aveau maximum două dungi albe, au fost atacate mai rar, iar cei fără dungi abia au fost băgați în seamă de către tinerii pești clovn.
Potrivit lui Kina Hayashi (ecologist & co-autor al studiului) rezultatele semnalate ”sugerează că acești pești ar fi capabili să numere dungile pentru a recunoaște intrușii”. Studiile anterioare au arătat că peștii clovn reacționează mai agresiv față de peștii cu dungi verticale, comparativ cu cei cu dungi orizontale. Acest lucru a sugerat că albul sau prezența dungilor albe nu a fost neapărat un factor decizional pentru comportamentul peștilor. Cu toate acestea, discurile de plastic folosite în cel de-al doilea experiment înfățișau pești cu dungi verticale fără alte caracteristici fizice care să le dea peștilor clovn vreun indiciu cu privire la speciile pe care ei le văd. Cercetătorii sunt de părere că peștii clovn pot număra dungile albe verticale cu scopul de a determina cât de (ne)prietenoși să fie față de respectivii pești (falși).
O ierarhie foarte strictă
Echipa de cercetători a remarcat și că ierarhia rigidă din cadrul coloniilor de pești clovn determină care va fi peștele ce va ataca intrusul. De obicei, o colonie sălbatică este alcătuită dintr-o femelă alfa, un mascul beta și câțiva tineri/pui gama. Poziția socială este determinată de diferențele foarte mici de mărime. Sexul joacă și el un rol interesant. Toți peștii clovn se nasc masculi, dar unii se vor transforma în femele când ajung la maturitate. Pe măsură ce ating dimensiunile specifice adulților și sexul lor este determinat, peștii anemonă vor dobândi și a treia (și ultima) dungă albă. Actualul alfa al unei astfel de colonii va alunga și membrii coloniei dacă aceștia devin prea mari, ca o modalitate de a menține status quo-ul în cadrul grupului.
Chiar dacă acest studiu a folosit pești care nu s-au maturizat și care se aflau într-un spațiu creat în laborator, echipa a observat aceeași ierarhizare bazată pe dimensiune, la fel cum se petrece în sălbăticie. Cel mai mare ”pește minor” din grup a preluat rolul alfa și a condus ”atacul” împotriva intrușilor.
”Este adevărat că acești pești sunt fascinanți datorită relației lor unice și simbiotice cu anemonele, însă ce arată studiul nostru e că există multe alte lucruri pe care nu le știm despre viața în ecosistemele marine, în general”, notează Kina Hayashi într-un comunicat.
Referințe:
site-ul Popular Science
”Counting Nemo: anemonefish Amphiprion ocellaris identify species by number of white bars” – Journal of Experimental Biology