Într-o perioadă în care se încearcă utilizarea cât mai redusă a pungilor de plastic, merită să aducem în discuție și rolul pozitiv pe care-l au acestea în ”comerțul”… acvatic: ajută la transportul în siguranță al peștilor, de la pet-shop la noua lor locuință.
Pungile de plastic sunt etanșe la apă și aer, sunt valabile într-o gamă variată de forme și mărimi pentru a putea fi utilizate la transportul diverselor specii de pești (unele mai mari, altele mai mici), nu sunt costisitoare, și sunt ușor de produs/confecționat. Fără aceste simple pungi de plastic, transportul internațional al peștilor ornamentali vii ar fi mult mai complicat, mai costisitor, în cele din urmă aceste cheltuieli fiind suportate de către acvariștii pasionați.
În cazul peștilor ținuți în pungi pentru o perioadă mai lungă de timp, (poate și mai mult de 48 de ore în cazul celor care sunt transportați pe distanțe mai lungi) calitatea apei poate suferi schimbări profunde. Nivelul de amoniac tinde să crească, pe măsură ce peștii produc mizerie (dar acest lucru poate fi minimizat dacă nu se administrează hrană în timpul transportului). O parte din acest amoniac poate fi transformat în nitriți de către bacteriile oxidante ale amoniacului care ajung la un nivel ridicat în punga cu apă. Nivelurile de oxigen scad pe măsură ce peștii respiră, iar cele de dioxid de carbon vor crește, ceea ce va genera o scădere a pH-ului.
Lipsa de oxigen poate fi minimizată prin adăugarea de oxigen gazos în pungă, mai degrabă decât de aer, într-o proporție de 2/3 oxigen la 1/3 apă. Pungile în care se află peștii ornamentali sunt depozitate apoi în cutii din polistiren pentru că acest material izolează împotriva scăderii excesive a temperaturii, ceea ce permite și păstrarea pungilor în condiții de întuneric.
După cum se știe, peștii nu pot fi puși din punga în care au fost transportați direct în acvariu, ci este nevoie de o scurtă perioadă de aclimatizare pentru a permite peștilor să se adapteze la condițiile noului lor cămin, cea mai notabilă ajustare fiind cea a temperaturii.
Aclimatizarea este crucială pentru pești
Aclimatizarea este foarte importantă pentru pești, crucială putem spune, atât timp cât condițiile apei din punga în care au fost transportanți pot să difere față de cele ale apei din acvariu. Dacă peștii au fost achiziționați de la un petshop local, atunci pH-ul și duritatea apei de la robinet tind a fi similare. De asemenea, drumul de la petshop la noua lor locuință ar trebui să fie unul scurt; acest lucru reduce schimbările ce pot apărea la nivelul calității apei din pungă și previne un declin al temperaturii. Dacă transporți peștii pe distanțe mai mari, de exemplu atunci când îți schimbi locuința, atunci este bine să izolezi recipientele/pungile în care-i transporți. Așadar, fă rost de cutii din polistiren în care să pui pungile sau, ca o alternativă, așează-le în cutii de carton în care, în prealabil, ai pus prosoape groase sau pături călduroase.
De îndată ce peștii au ajuns în noua lor casă, aclimatizează-i imediat. Pentru a face acest lucru, mai întâi stinge luminile acvariului, redu lumina artificială din cameră sau, după caz, trage draperiile la geam. Peștii sunt fotofobi, se sperie de lumină, iar un pic de semi-întuneric le va reduce din panică.
Deschide punga și las-o să plutească pe apa din acvariu. Deschiderea acesteia permite schimbul de gaze, iar contactul cu apa din acvariu permite ca temperatura apei din pungă să se egalizeze, treptat, cu cea a apei din rezervor. Lasă peștii să plutească în punga lor de transport timp de 10 minute – pentru a preveni scufundarea pungii fixeaz-o cu o clemă sau un cârlig de acvariu. După acest timp, adaugă în pungă o cantitate mică de apă din acvariu, pentru ca ușor, ușor peștii să se obișnuiască cu calitatea apei din rezervor. Continuă să adaugi o cantitate mică în pungă, o dată la 10 minute, timp de 30 – 60 minute. Abia apoi peștii sunt pregătiți pentru a fi cazați în noua lor căsuță. Majoritatea acvariștilor ridică ușor punga și permit peștilor să înoate înspre noua lor locuință. Unii preferă să scoată peștii din pungă cu un minciog prevenind astfel ca poluanții sau feromonii de stres din apa din pungă să ajungă în acvariu.
O metodă alternativă o reprezintă aclimatizarea prin picurare, în care un furtunaș este folosit pentru a picura lent apa din rezervor în pungă pe o perioadă de câteva ore. Un nod efectuat la nivelul furtunului va favoriza o picurare foarte lentă. Această metodă este preferată pentru creveții de acvariu de apă dulce, dar și pentru specimenele care se introduc în acvariile marine.
Din momentul în care peștii au ajuns în acvariu, ține luminile stinse câteva ore și nu îi hrăni. Monitorizează noii pești pentru a observa dacă sunt bine acceptați de către cei deja existenți și dacă dau semne că ar fi stresați. După 24 de ore, verifică dacă noii pești mănâncă și monitorizează toți peștii pentru a observa dacă dau semne de boală. Noii pești ar putea ceda în cazul în care s-ar infecta cu agenți patogeni rezidenți ai acvariului sau peștii pe care-i aveai pot fi influențați de posibili agenți patogeni introduși în acvariu de către noii pești.
În mod inevitabil, transportarea peștilor rămâne un procedeu destul de stresant de ambele părți: și pentru pești, dar și pentru acvariști. Însă, înțelegând cerințele și condițiile unui transport în siguranță și al aclimatizării adecvate, impactul acestui stres poate fi minimizat cu succes.