Racul albastru: un crustaceu plin de caracter
În estul Floridei, raci leneși, maronii, se târăsc de-a lungul albiei râului St. John, un râu care curge destul lent. Dacă te uiți la specia de rac sălbatic denumită racul albastru (Procambarus alleni), s-ar putea să nu vezi neapărat de ce atât de mulți acvariști sunt mari fani ai acestei creaturi. Cu toate astea, există și o versiune de un albastru strălucitor: creată prin înmulțire controlată, racul albastru este foarte trăgător și relativ ușor de întreținut – deși acest lucru este posibil doar în acvariile de apă dulce.
Consumatori fără prea mari pretenții
În ciuda faptului că trăiește numai în apă proaspătă, că are abdomenul alungit, patru perechi de picioare și două gheare mari, non-experții sau novicii în ale acvaristicii încă îl confundă pe frumușelul rac albastru cu un homar mic. Crustaceul își folosește picioarele și ghearele din față pentru a prinde și mânca tot felul de delicii gustoase, cum ar fi plantele acvatice delicate, frunzele moarte sau hoituri. În acvariu, racului albastru îi place să mănânce mazăre sau morcovi feliați, dar și castravete.
Dacă reușește să-i prindă, racul se bucură și de câțiva peștișori la masă, de aceea nu este o idee inspirată să fie așezați în același acvariu.
Un individualist… înarmat
La fel ca multe alte crustacee, racii albaștri sunt creaturi solitare. Au propriile teritorii cu mici grote în care trăiesc și pe care le apără cu dârzenie de musafirii nepoftiți. Dacă dorești să păstrezi mai mulți raci albaștri în același acvariu, trebuie, prin urmare, să te asigurați că există suficient spațiu și să le oferiți mai multe grote în care creaturile să poată dormi sau să se ascunde, astfel încât să nu înceapă să lupte.
Dacă racul albastru se simte amenințat, își întoarce ghearele spre ”dușman”, gata să se apere. Dacă amenințarea pare prea mare, încearcă să-și plieze rapid abdomenul și să se retragă, departe de pericol.
Lumea senzorială a racului albastru
Natura diurnă a acestor creaturi face ușoară observarea lor și înlesnește descifrarea comportamentului lor în acvarii. Procedând astfel, este interesant de știut că aspectul lor anatomic are o serie de caracteristici speciale. Se pot observa cu ușurință cei doi ochi compuși, care le ajută pe crustacee să-și facă o idee despre împrejurimi. Știai că își folosesc picioarele nu doar pentru a se deplasa, dar și pentru a-și gusta mâncarea?
Dacă încerci să le vezi urechile, vei căuta în zadar, deoarece racii albaștri folosesc pielea dintre articulații pentru a recepta undele sonore. De asemenea, au o pereche de antenuțe, pe care le folosesc pentru a-și simți drumul în jurul lor, pentru a obține o imagine mai bună a împrejurimilor. În plus, acestea au la bază un organ pe care racii îl folosesc pentru a elibera urina în apă.
Își leapădă pielea veche
La fel ca toate crustaceele, racul albastru are un exoschelet. Această cochilie chitinoasă stochează mai multe minerale, inclusiv calciu, care o fac puternică. Deși această coajă exterioară protejează racii albastri împotriva prădătorilor, are și un dezavantaj major: pentru a crește, racii trebuie să-și lepede, în mod regulat, vechea… coajă. Aceasta este o perioadă critică pentru ei, deoarece se pot bloca în vechea coajă, fiind în pericol de a muri.
Când vine timpul să-și lepede cochilia, racii mănâncă mult mai puțin și se ascund. În cele din urmă, vechea coajă se rupe de pe spate și crustaceul se pompează plin de apă pentru a-și dezbrăca vechea piele, la fel ca pe o haină. Accelerează procesul folosind lovituri puternice ale cozii.
Cei care au carapacea moale au nevoie de protecție
Inițial, noua coajă este încă moale și nu oferă racului albastru același nivel de protecție cu care era obișnuit de la vechea sa „armură”. Delicatele crustacee cu coajă moale, așa cum sunt cunoscute în acest stadiu, sunt o pradă ușoară. Chiar și ”colegii” lor din aceeași specie îi vor ataca dacă li se va da ocazia. De îndată ce picioarele sale funcționează din nou, crustaceul caută, prin urmare, protecție, prin ascunderea sau târârea pe sub plantele din apă.
Lepădându-și în mod regulat cochilia, racul albastru poate crește, în general, între zece și doisprezece centimetri lungime – deși au fost văzute și exemplare cu o lungime de 15 centimetri.
Femelele preferă masculii mai mici
Racii albaștri ating maturitatea sexuală cu mult înainte de a ajunge la mărimea lor completă; femelele încep să fie interesate de sexul opus când măsoară circa 3,5 centimetri. În alegerea unei perechi, un lucru este deosebit de importan este acela ca masculul să fie mai mic decât femela.
Procesul de împerechere în sine pare puțin dur: pentru a preveni rănirea, masculul întoarce femela pe spate și o fixează cu ghearele. Cuplul se poate întinde apoi pe abdomen. Masculul își folosește acum organul sexual, cunoscut sub numele de „gonopod”, pentru a o insemina.
Femela crustaceu poartă ouăle fertilizate sub abdomen, unde acestea se dezvoltă în larve de raci sub îngrijirea protectoare a mamei. După ce frumusețea acestei perioade se sfârșește, cei 50 – 100 de mini – răcușori trebuie să fie prudenți atât față de proprii părinți, cât și de frații lor.
