În general, definirea conceptului de ”sănătate” poate fi dificilă atâta vreme cât animalele sunt considerate a fi sănătoase dacă nu suferă de vreo boală; cu toate acestea, boala în sine este definită ca o stare de rău. Aceste definiții circulare pot duce la confuzie astfel că o privire mai atentă asupra a ceea ce influențează starea de sănătate a peștilor, poate ajuta la stabilirea unei definiții mai exacte a sănătății.
Cauze de mediu
Cauzele apariției bolilor în rândul peștilor pot fi incluse în cinci grupe majore, prima dintre acestea cuprinzând afecțiunile produse de cauzele de mediu, în special ceea ce acvariștii numesc ”probleme cu calitatea apei”. Toți peștii au cerințe de mediu specifice fiecărei specii în parte, anumite niveluri de temperatură suportate, pH și duritate diferite precum și toleranță variată la diverși poluanți naturali și exotici. Dacă cerințele de mediu nu sunt îndeplinite sau toleranțele la poluare sunt depășite, atunci apare boala.
Agenții patogeni
A doua grupă majoră a bolilor dezvoltate de pești este cea care include agenții patogeni, infecțioși care se răspândesc în comunitate, de la pește la pește. Unii sunt agenți patogeni obligatorii care pot supraviețui numai dacă există pești sensibili la infectare, alții sunt oportuniști, hrănindu-se bucuroși cu material organic din apă, dar trecând la o fază patogenă în momentul în care peștii devin sensibili.
Legătura dintre mediu și agenții patogeni este foarte strânsă, pentru că peștii care sunt slăbiți din cauza condițiilor de mediu nefavorabile vor deveni mult mai sensibili la acești agenți patogeni. Astfel, acvaristul care se luptă cu nivelurile de amoniac și nitriți din acvariu se va confrunta în scurt timp și cu boli cauzate de agenți patogeni, cum ar fi temutul parazit al petelor albe – Ichtyopthirius multifilis.
Afecțiunile care au cauze impuse de mediu sunt, fără îndoială, cele mai frecvente, iar de cele mai multe ori, boala patogenă apare ca o consecință a acestora.
Malnutriție
De asemenea, multe boli pot pleca de la malnutriție, de la hrănirea incorectă, peștii primind niveluri greșite de proteine, grăsimi sau carbohidrați, dar mult mai des întâlnită este dozarea greșită a micronutrienților, cum ar fi vitaminele și mineralele. Cel mai comun exemplu este deficitul de acid ascorbic – vitamina C, acest agent antioxidant fiind vital pentru multe funcții biologice, nu în ultimul rând pentru producerea de colagen și multe elemente care duc la funcționarea corectă a sistemului imunitar.
Peștii vor prezenta simptome repetitive de deficiență dacă nu li se administrează dieta potrivită și e greu de stabilit dacă primesc o cantitate suficientă de vitamina C din cauza naturii solubile a acesteia și instabilității ei inerente în hrana uscată.
Prin urmare, producătorii de hrană pentru pești adaugă formule stabilizate de vitamine, la niveluri ridicate, pentru a se asigura că ajunge la pești cantitatea de care ei au nevoie. De asemenea, pentru a evita apariția deficitului de vitamina C la pești, se va evita administrarea hranei după ce aceasta a expirat.
Genetică
Bolile peștilor pot avea și cauze genetice; genele reprezintă secvențe ale materialului genetic care codifică anumite proteine, acestea formând apoi ”constructorii” și ”blocurile de construcție” ale peștilor. Așa cum erorile tipografice pot apărea într-o propoziție, așa erorile din secvența substanțelor chimice de bază din codul genetic duc la greșeli în proteina produsă. Aceste mutații sunt adesea inofensive și nu provoacă niciun efect vizibil sau fiziologic asupra peștilor; ocazional, această eroare are o consecință. Acest lucru poate duce la îmbolnăvire în cazul în care această modificare a structurii proteinelor esențiale nu-și mai poate îndeplini rolul în sistemul complex al corpului peștilor. De asemenea, ar trebui să ne amintim că această mutație este cea care ne oferă varietatea infinită a vieții.
Pe măsură ce se efectuează mai multe cercetări asupra comportamentului și bunăstării peștilor, devine din ce în ce mai evident că bunăstarea psihologică a peștilor este la fel de crucială ca și calitatea apei, dieta, genetic și absența agenților patogeni.
Acvariștii știu de ani de zile că comportamentul peștilor este un jucător cheie în sănătatea acestora, peștii stresați de atenția agresivă a unui vecin din acvariu sau a partenerului de reproducere dominant social, putând ceda oricând bolilor infecțioase. Chiar și prea multă atenție din partea oamenilor (ciocănitul în sticlă!) poate slăbi imunitatea peștilor mai timizi. Cu toate acestea, bunăstarea psihologică se extinde mult mai departe de cazurile în care peștii sunt hărțuiți sau speriați. ”Îmbogățirea mediului” este un subiect fierbite printre mulți profesioniști, aceasta fiind definită ca furnizare de stimuli de mediu cu scopul de a încuraja activitatea fizică și mentală. Exemple în acest sens includ antrenamentul la țintă pentru peștii arcaș – Toxotes jaculatrix sau rezolvarea de puzzle-uri pentru o recompensă alimentară în cazul caracatiței commune – Octopus vulgaris, și mai recent, un kit de antrenament pentru goldfish (disponibil și pe internet)!
La un nivel mult mai simplu, crearea decorului care să ofere acoperire, pietriș sau nisip pentru speciile bentonice, debit pentru speciile de râu sau substratul corect pentru depunerea icrelor ar fi, de asemenea, considerate o îmbogățire a mediului, deoarece acestea fac habitatul mai propice pentru a permite peștilor să-și completeze repertoriul comportamental natural.
Cu ajutorul cercetărilor de ultimă oră în materie de bunăstare care implică monitorizarea markerilor de stres, cum ar fi catecolaminele, hormonii corticosteroizi și opioidele endogene (substanțe chimice naturale pentru ameliorarea durerii) va deveni evidentă importanța bunăstării psihologice a peștilor.
Acum să ne întoarcem de unde am plecat adică la definiția originală a sănătății ca absență a stării de boală. Simptomele bolii sunt cauzate atunci când cerințele de mediu ale peștilor nu sunt îndeplinite, când agenții patogeni infectează, atunci când dieta este incorectă, de genetică sau când nevoile psihologice ale peștilor nu sunt satisfăcute. Prin urmare, atunci când evaluăm starea de sănătate a peștilor din acvariu trebuie să luăm în considerare toți acești factori.