Mulți copii își doresc propriul animal de companie. Asistentul social Cornelia Dilly îndeplinește acest vis pentru copiii și tinerii pe care îi susține în cadrul unui grup de zi de la instituția de asistență pentru tineret „Haus am Kirschberg” („Casa Am Kirschberg”) din Hesse (Germania). Copiii își pot alege proprii pești – sau creveți – și pot învăța lucruri interesante despre viață, chiar cu ajutorul prietenilor subacvatici.
Miss Dilly, de fapt câți creveți și pești aveți??
Toți copiii care vin în centrul nostru își pot alege un prieten înotător, dacă doresc. În acest moment avem aproximativ 20 de pești din tot felul de specii: neoni tetra, guppy și molly negri, ca să nu mai vorbim de cei doi creveți și mulți, mulți melci de apă.
Cum v-a venit ideea de a oferi copiilor pești pe post de animale de companie?
Copiii și adolescenții din grupul de zi și-au dorit propriul animal de companie. Pentru că închidem centrul timp de patru săptămâni în vacanța de vară, iar unii dintre copii sunt alergici la părul animalelor, era clar că un porcușor de Guineea sau un iepure ar fi fost excluși. De ani de zile am un acvariu și sunt conștientă de câtă întreținere are nevoie. Prin urmare, i-am dus pe copii să viziteze un acvariu din apropiere, de care toți erau foarte încântați. În plus, un acvariu nu creează cu murdărie, așa cum pot face un câine sau o pisică, nu poate declanșa alergii și asigură o relație și de apropiere și de distanțare cu animalele.
O relație și de apropiere, dar și de distanțare? Cum e posibil?
Da. De exemplu, am și un câine de terapie cu o educație specială pe care îl aduc în grup. Când fac acest lucru, trebuie să fiu foarte atentă să mă asigur că atât copiii, cât și adolescenții au un comportament corespunzător față de el. În cazul peștilor, acest lucru este mult mai ușor de gestionat, deoarece acvariul oferă o barieră constantă.
Cu alte cuvinte, poți să privești, dar nu poți atinge?
Exact! Și copiilor le place foarte mult să privească animalele. Ei monitorizează cu atenție modul în care se dezvoltă peștii. Prin urmare, am cumpărat și cărți și alte materiale pentru a le permite copiilor și tinerilor să citească despre animalele lor de companie. Este deosebit de interesant atunci când avem pești mici, puiuți, în acvariu. Copiii pleacă cu privirea în căutarea peștișorilor. De asemenea, vorbesc între ei despre animale, poartă în grup discuții foarte interesante și antrenante, iar unii dintre ei chiar le pun nume peștilor.
Așadar, copiii dezvoltă adevărate relații cu noile lor animale de companie?
Da, chiar dacă e vorba „doar” de pești, copiii dezvoltă relații de prietenie cu aceștia. Numindu-și animalul de companie, îi conferă personalitate și caracteristici. Acest lucru creează din nou o legătură și un fel de prietenie cu locuitorul acvariului, cu care copiii pot discuta despre problemele și preocupările lor. Cei mici își asumă responsabilitatea pentru îngrijirea peștilor și se ocupă în mod regulat ca aceștia să fie în regulă. Copiii chiar învață foarte mult din această experiență.
Ca de exemplu?
Ei învață cum să aibă grijă, în fiecare zi, de o ființă vie, și că trebuie să fie responsabili pentru aceasta. Învață că trebuie realizate anumite activități, cum ar fi curățarea acvariului și filtrului, dar și întreținerea plantelor acvatice. Copiii și adolescenții responsabili cu pregătirea mesei într-o anumită zi sunt, de asemenea, însărcinați și cu hrănirea peștilor. Aceste ritualuri dau sens și ordine vieții lor de zi cu zi – încetinind ritmul și oferindu-le un sentiment de calm și liniște. Mai mult, copiii și tinerii constată că au încredere în ei pentru a face o anumită treabă. De asemenea, acest lucru îi face să se simtă acceptați și apreciați.
Ce se întâmplă dacă moare un pește?
În mod natural, copiilor le este greu dacă prietenul din acvariu moare. De obicei, vor să scoată singuri peștele din acvariu. Acesta este apoi înfășurat într-un șervețel de hârtie și îngropat în grădină într-un pat de flori special culese și aranjate în prealabil. Dacă vor, copiii pot depune flori pentru peștii care nu mai sunt sau le pot scrie o scrisoare de adio. Este ca o mică ”înmormântare”.
Sună destul de trist.
Da, dar tot acest eveniment trist și apăsător le oferă și o oportunitate. La un moment dat, copiii vor trebui să-și ia rămas bun de la cineva iubit. Prin urmare, au ocazia să experimenteze această situație cu o creatură vie. Ei învață cum este să pierzi ceva sau pe cineva de care ești atașat, față de care ai sentimente dragi. Și îi putem susține prin acest lucru, noi, profesorii. Faptul că trec aici prin astfel de situații, îi poate ajuta să trateze mai bine aceste tipuri de experiențe în viitor. De asemenea, copiii se consolează reciproc; acest lucru este, de asemenea, foarte valoros și creează încredere și stabilitate în cadrul grupului.
Ce se întâmplă apoi?
De obicei, nu trece mult până când copiii afectați doresc un nou animal de companie. Simt că le lipsește ceva, cineva, și vor să se îngrijească din nou de o ființă vie. Apoi li se permite să selecteze și să numească un alt pește și devin din nou pe deplin implicați în activitățile zilnice de îngrijire a noului prieten.